Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii mi-a comunicat faptul ca in anul 2012, au inregistrat 210 petitii si autosesizari care reclamau diverse discriminari in domeniul angajarii si profesiei, conform articolelor 5-8 ale Ordonantei  de Guvern nr. 137/2000, republicata. S-a constat ca se confirma fapte de discriminare in exact 0 dintre aceste cazuri, adica in niciunul. Urmatoarele randuri nu merita citite pentru ca vorbesc asadar despre o problema inexistenta la noi in mod oficial.

Pot gasi cateva explicatii posibile pentru cifrele de mai sus:

–          Fapte de discriminare in domeniul angajarii si profesiei exista dar nu se reclama;

–          Fapte de discriminare in domeniul angajarii si profesiei exista dar, desi se reclama, nu exista dovezi suficiente pentru a le proba;

–          Fapte de discriminare in domeniul angajarii si profesiei realmente nu exista si deci nu e ce reclama si dovedi.

Merg mai departe in logica ipotezelor de mai sus:

–          Daca aceste fapte exista dar nu se reclama, e o chestiune de atitudine sociala, de educatie civica. Atitudine eronata, educatie lipsa. Faptele in sine produc efecte dar nu suficient de deranjante inca incat sa explodeze. Stim, mamaliga explodeaza mai greu, stam cuminti si asteptam. Iar programe de educatie civica pentru adulti in domeniul relatiilor de munca nu stiu sa avem prea multe.

–          Daca asemenea fapte exista dar nu se pot dovedi, asta se datoreaza fie:

• perversitatii celor care le comit dupa care le acopera suficient de eficient incat nu pot fi probate, fie
• incapacitatii de a le proba a celor ce le cerceteaza, fie
• legislatiei deficitare care nu ofera suficiente instrumente de investigare si probatiune.

Stam iarasi cuminti si asteptam sa explodeze, de cercetari si imbunatatiri in domeniu nu e timp si nici bani pentru ca e criza.

–          Daca aceste fapte nu exista inseamna ca:

• Nu mi s-a spus niciodata sa nu recrutez romi pentru ca romanii s-ar revolta sa lucreze langa un rom;
• Nu mi s-a explicat niciodata ca se evita angajarea de femei casatorite, fara copii, pana in 35 de ani pentru ca s-ar putea sa isi doreasca sa devina mame iar firma ar ramane cu postul descoperit in organigrama vreo 2 ani;
• Nu mi s-a sugerat niciodata ca nu se doreste incadrarea celor care din motive religioase nu ar fi dispusi sa lucreze Sambata;
• Nu am avut niciodata ocazia sa ma intalnesc cu sintagme ca “nu angajam tineri sub 25 de ani” sau “nu angajam persoane peste 40 de ani”;
• Nu am auzit niciodata replica “dar fara pocaiti in firma noastra”;
• Nu mi s-au dat niciodata explicatii aberante pentru a nu angaja persoane cu dizabilitati;

Toate asta in tara in care …

–          maghiarii sunt “bozgori” si romii “tigani jegosi”,

–          barbatul e om, femeia e “muiere” si locul ei e “la cratita”,

–          tinerii sunt “naivi tampi” iar cei peste 40 sunt “babalici”,

–          “handicapatii” sunt rusini de tinut in casa, nu de lasat liberi pe strada,

–          crestinii de diferite denominatiuni se bat intre ei pentru intrarea in cladirile unor biserici (ne)retrocedate, fiecare revendicandu-si calea unica si proprie spre mantuire si rai.

Fapte de discriminare in domeniul angajarii si profesiei EXISTA dar nu sunt reclamate si sanctionate. Pentru ca noi suntem toleranti cu discriminatorii, plecam capul, intoarcem celalalt obraz si mai ales spatele iar faptele reprobabile se dizolva cu complicitatea tacita a tuturor: faptasi si victime deopotriva.

Mediu de lucru incluziv, celebrarea diversitatii, valorizarea diferentelor sunt dintr-un alt film, dintr-un viitor utopic.