Pentru ca nu intelegeam ce inseamna motivare am cautat in dictionarul de sinonime si am gasit ca are sens similar cu explicare. Mai pe intelesul meu, incercam sa explicam unor angajati ca locul acesta de munca e ideal pentru ei si trebuie sa-l mentina. Dar cum facem asta, cum ii convingem ? Le tinem un discurs explicativ ? Da !
Ii tinem individului un discurs la angajare si continuam sa ii tinem discursuri in timp ce lucreaza. Un discurs bun are nevoie de 3 elemente, cel putin asa incearca sa ne convinga Aristotel in Retorica: ethos, pathos si logos. Toate sunt ingrediente obligatorii. Daca oricare dintre ele lipseste sau nu e total incorporat, demersul nostru este neconvingator.
Ethos tine de caracterul angajatorului si a muncii in sine. Candidatul devine angajat daca angajatorul e o autoritate in zona sa de interes personal, geografic sau profesional si daca il percepe ca fiind onest. Angajatul devine performant daca poate sa isi valorifice la maxim competentele detinute si daca i se ofera sansa de a si le imbunatatii pe acelea pe care le considera critice pentru dezvoltarea sa personala si profesionala.
Pathos tine de emotia muncii. Poate ne vine greu sa credem, dar cu putin efort de auto-convingere reusim sa acceptam ca munca poate provoca emotii. Pozitive. Dar are procesul de recrutare potentialul de a provoca candidatilor emotii pozitive fata de locul de munca ? Mediul de lucru zilnic are acest potential ? Daca nu, discursul nostru nu are cum sa il convinga pe candidat sa se angajeze si sa ramana performant intr-o organizatie.
Logos tine de logica muncii. Candidatul devine angajat iar angajatul devine performant daca munca lui i se pare si e realmente logica pentru el, daca intelege ce are de facut si din ce cauza, cum si la ce foloseste rezultatul muncii sale. E logic, nu-i asa ? Dar ce stie Aristotel, a lucrat pe vreo functie cu contract individual de munca ? Nu !
Asa ca plec urechea spre Cicero. Poate discursul lui e mai convingator. El sustine ca angajatorul, pentru a atrage si mentine oameni valorosi, trebuie sa docere, placere, movere – adica sa explice, sa placa si sa miste (pe plan emotional). Anuntul de angajare trebuie sa informeze, sa placa si sa miste. Programul de inductie trebuie sa fie informativ, placut si sa atinga coarde sensibile intr-un mod pozitiv, sa produca reactii placute fata de angajator si activitatea lucrativa. Mediul de lucru, politicile interne si mai ales cele de resurse umane trebuie sa fie informative, placute si sa faciliteze functionarea generatorului intern al angajatilor.
In esenta Cicero spune acelasi lucru ca Aristotel si nici el nu a lucrat intr-o firma. Deci nu are de unde sa stie cum stau lucrurile de fapt.
Si totusi, nimic nu e nou sub soare de cateva mii de ani, nici macar in materia motivarii angajatilor. Aceleasi logici, aceleasi caractere, aceleasi emotii. Doar oamenii sunt altii. Ne putem intreba daca cei pe care ii cunoastem ca lucreaza – indiferent de formatul juridic in care isi desfasoara activitatea – au parte de ethos, pathos si logos. Munca pe care o fac le docere, placere, movere ? Daca nu, n-avem cum sa ii aducem si sa ii retinem in organizatii. Nu trebuie sa ne miram daca ei nu vin sau vin dar nu raman in firma prea mult timp. Problema de cele mai multe ori nu e la candidati si la angajati ci la cei chemati sa ii convinga sa vina, sa ramana si sa performeze alaturi de noi. Ne ramane doar sa invatam sa tinem discursuri mai bune. Simplu.
Schimbul3 
Foarte buna postarea.Si extrem de adevarata.Cu toate acestea e o masa covarsitoare de angajatori care defileaza cu mentalitatea de stapan pe plantatie iar ultimii trei ani de criza economica nu au facut decat sa le serveasca acestui scop prin cresterea ratei somajului.Daca educatia financiara a managerilor romani e mai mult decat deficitara e pentru ca si acestia sunt ridicati din randul romanilor,gradul acestora de culturalizare imprima gradul de etica al business-ului pe care il desfasoara. Strangerea mea de inima se duce catre educatia financiara a angajatilor si in acest sens sa fiu al naibii daca nu pornesc un sindicat al oamenilor fara loc de munca ca interfata de negociere al viitorului loc de munca pentru someri,astfel cine va vrea angajati va trebui sa negocieze cu mine,astfel oferta financiara minima nu va mai fi stabilita de cel mai „fomist” aplicant pe jobul respectiv(principiul e explicat mai pe larg in postarea din formularul de contact).Inca ceva: sper sa nu mai fiu nevoit sa lucrez pentru vreun angajator care foloseste terminologie de genul „program de inductie”…..
Multumesc pentru comentariu Adrian. Cred ca educatia financiara lipseste in mare masura la ambele parti: angajator dar si angajat. E de analizat de ce unii angajatori se comporta ca stapani de plantatie platind salariul minim pe economie dar si de ce unii angajati nu cunosc faptul ca trebuie sa poata produce valoare adaugata de cateva ori mai mare decat totalul cheltuielilor lor salariale. Cat despre cei care folosesc termenul de „program de inductie”, inseamna ca macar au auzit de concept chiar daca l-au tradus brutal. Problema e la aplicare. Inteleg indignarea ta, personal sunt insa mai degraba adeptul solutiilor de a invata oamenii sa pescuiasca decat a le da pestele, cu alte cuvinte i-as educa sa negocieze singuri pentru ei decat sa imi propun sa negociez pentru fiecare.