E la moda sa ai obiective de anul nou, pretinzand ca trecerea din 31 decembrie in 1 ianuarie ar echivala cu implinirea sau cel putin resetarea vechilor obiective. Devine imperativ sa iti propui unele noi, pe care trebuie sa le indeplinesti pana la sfarsitul anului. De ce ?!

Eu cred ca ceea ce ne propunem sunt de fapt idei mai vechi pe care le verbalizam doar sub impresia unui nou inceput al vietii noastre, de parca toate obstacolele de anul trecut ar disparea intr-un mod miraculous si am avea astfel cale absolut libera spre realizarea visurilor noastre. Or in afara de raportari financiare, bugete si planuri operationale, anul nou nu aduce nimic spectaculos. Uneori doar o zapada de sa o tii minte tot anul.

Tot asa cum fiecare idee isi are momentul ei oportun, in realitate fiecare persoana are ritmul sau propriu care nu tine cont neaparat de calendar. Momentul oportun de stabilire a obiectivelor poate fi la inceputul, mijlocul sau sfarsitul oricarei luni a anului. E mai sanatos ca durata de realizare a acestora sa fie de termen mediu sau lung, adica de la 6 luni la 10 ani, in functie de ce isi propune fiecare in concret. Asadar, adio obiective de revelion pentru anul ce urmeaza si bine ati venit obiective personalizate ca inceput, cuprins si durata.

Din punctul meu de vedere, HR-ul romanesc (cum ar fi fost sa fi scris RU in loc de HR ?!) e in perioada de adolescenta. Tocmai momentul potrivit pentru ca obiectivul meu personal sa prinda contur. Da, stiu, este nevoie de o explicatie. In copilarie luam de bun tot ceea ce ne spuneau si ne aratau altii mai mari si mai vechi, din a lor experiente anterioare. Fa asta si nu fa aia doar pentru ca asa spuneau ei. Crestem si incepem sa experimentam pe pielea noastra cum e sa faci dar si cum e sa nu faci asa cum ai fost invatat. Ajungi in adolescenta sa iti definesti propriul setul de valori si reguli, pe baza experientelor anterioare. Poti avea deja controlul propriului proces de invatare experientiala.

Cred ca intr-un context similar se afla si practicienii de resurse umane din Romania. Fascinati de noutate, am luat de bun tot ce spuneau, scriau si faceau cei mai mari si mai vechi intr-ale domeniului, importand aproape orice cu fidelitate. Uneori am luat de bun ceea ce spuneau, scriau si faceau ei cu 25 de ani in urma. Dar… am inceput sa avem experientele noastre locale, care confirmau sau infirmau ceea ce invatasem. Avem deja o masa critica de experiente pe care daca le sintetizam, putem sa construim propriile noastre valori si reguli. Putem avea controlul propriului proces de invatare experientiala. Mai e mult pana departe dar am putea incepe sa mergem pe propriile noastre picioare in mod constient. Cred ca e cazul sa trecem la a treia etapa, cea a integrarii sumelor experientelor noastre in teoriile si practicile de import, la crearea unui demers romanesc sanatos in materie de resurse umane. Am putea incepe sa construim propria noastra scoala de resurse umane. Acesta e obiectivul meu personal pentru urmatorii 7 ani. Schimbul3 e un instrument si un prim pas. Sa imi urez succes !